Coştila - Văi şi Brîne

Coştila - Văi şi Brîne

Baza: Buşteni

Acces:

1)       Poteca marcată de la Căminul Alpin — Poiana Coştilei — Poiana Văii Cerbului — Pichetul Roşu — Mălăeşti (triunghi roşu) cu ramificaţii spre Valea Albă (triunghi galben) şi Refugiul Coştilei (bandă albastră).

2)       Căminul Alpin — Poiana Coştilei — Poiana Văii Cerbului — Valea Cerbului — Omul (bandă galbenă).

Nr.crt	Denumirea	Grad
1	Valea Albă	1A
2	Valea Coştilei	1B
3	Valea Gălbinelelor	1B
4	Vîlcelul Secundar al Gălbinelelor	1B
5	Valea Mălinului	1B
6	Valea Colţilor	1B
7	Valea Hornului	1B
8	Valea Scoruşilor	1B
9	Valea Verde	1A
10	Valea Seacă a Coştilei	1B
11	Valea Ţapului	1B
12	Valea Urzicii	2A
13	Valea Caprelor	1B
14	Valea Priponului	1A
15	Brîna Mare a Coştilei	1A

Semnele de schimbare a timpului

Unul din principalele obiective ale meteorologiei este acela de a prevedea timpul. Cunoaşterea şi prevederea vremii au un rol deosebit de important pe timpul ducerii acţiunilor în munţi. Odinioară, cînd oamenii nu ştiau să prevadă timpul cu ajutorul datelor meteorologice, ei se mulţumeau să observe doar diferitele fenomene din natura înconjurătoare, care anunţau de pe o zi pe alta starea vremii. Direcţia vîntului, evoluţia norilor pe cer, aspectul plantelor şi comportarea vieţuitoarelor furnizau de cele mai multe ori indicaţii Preţioase. Cine nu ştie că zborul rîndunelelor la înălţime este semn de vreme bună, la fel ca şi dansul rolurilor de ţînţari sau orăcăitul vesel al broaştelor. Semn de vreme frumoasă este şi zborul albinelor tîrziu şi departe de stup; păianjenii ce-şi ţese liniştit pînza sau furnicile care lucrează calm prevestesc acelaşi lucru. În lumea plantelor, cînd vremea va fi frumoasă, anghinarea îşi desface larg frunzele, iar trifoiul îşi înclină tulpina.

Dacă vremea urmează să se schimbe în rău, prevestitori de tot felul trag semnalele de alarmă: cîinii devin nervoşi, nu-şi găsesc astîmpăr, intră şi ies mereu din adăpost, porumbeii se strîng la cuiburi, albinele şi bondarii îşi caută ascunziş în stupi sau în cupele florilor, furnicile îşi mută în grabă ouăle, iar păianjenul îşi ancorează bine pînza şi se ascunde. Rîndunelele zboară jos, razant cu pămîntul, iar broaştele orăcăie într-una.

De o sensibilitate deosebită la schimbarea condiţiilor atmosferice dau dovadă şi oamenii. Multe persoane pot prevedea cu o precizie uimitoare modificarea vremii după anumite senzaţii fizice: dureri în articulaţii, migrene, nelinişte, greutate în respiraţie şi alte semne mărunte, dar edificatoare.

S-a constatat că modificarea stării electrice a atmosferei, scăderea presiunii, mişcarea violentă a aerului, oscilaţia temperaturii şi a stării de umiditate acţionează asupra organismului fiinţelor vii, producîndu-le tulburări din cele mai variate.

Pentru ca timpul nefavorabil să nu-i surprindă pe alpinisti în porţiunile de teren periculoase fiecare trebuie să se obişnuiască să prevadă mersul vremii. Muntele oferă alpinistilor fenomene dintre cele mai variate, uneori am putea spune chiar ciudate. Astfel:

·         deşi pe creasta munţilor aerul este mai puţin dens, iar căldura, datorită razelor soarelui, mai mare, totuşi termometrul indică temperaturi cu mult mai coborîte decît cele de la poalele muntelui;

·         vulturii plutesc fără să dea din aripi;

·         trăsnetul cade mai ades pe terenurile argiloase decît pe cele calcaroase;

·         stejarul este întotdeauna atins de trăsnet, fagul aproape niciodată;

·         brazii ne apar uneori de cîteva ori mai înalţi decît sînt în realitate;

·         primăvara, gheţurile de pe lacurile alpine apar ca suspendate în aer;

·         curcubeul apare uneori dublu şi are culorile inversate în cel de-al doilea cerc;

·         la unele bifurcaţii de drumuri (poteci) poţi striga oricît de tare, sunetul vocii nu se aude nici pînă la 30 de metri.

Toate acestea sînt fenomene care, la prima vedere, par să depăşească înţelegerea obişnuită şi totuşi fiecare din ele are o explicaţie logică, bazată pe criterii ştiinţifice.

De multe ori alpinistul are posibilitatea să asiste la modul cum se formează norii, chiar la picioarele sale, cum se naşte ceaţa, cum se declanşează furtunile sau cum un lucru de nimic poate dezlănţui o avalanşă. Cunoscînd fenomenele din natură, învăţînd să le interpreteze şi să le prevadă, alpinistul poate folosi cu succes cunoştinţele de meteorologie în practicarea alpinismului. El poate cunoaşte principalele caracteristici ale regiunii pe care urmează să o străbată, perioadele bîntuite de furtuni sau viscole sau cele în care ceaţa, ploaia sau grindina sînt mai frecvente, cum evoluează anumite elemente meteorologice în funcţie de altitudine etc.

Îmbinînd observarea unor fenomene naturale cu logica ştiinţifică, alpinistul are la îndemînă nenumărate resurse de a prevedea vremea. La aceasta nu se poate ajunge însă dintr-o dată. Urmărind schimbările ce se produc în atmosferă, punîndu-le în legătură cu o serie de semne prevestitoare, se poate ajunge treptat să se prevadă timpul cu destule şanse de exactitate.

Timpul probabil poate fi stabilit observînd simultan o serie de date privind: presiunea atmosferică, temperatura, forma şi modificările norilor, direcţia vîntului şi schimbarea lui, o serie de semne prevestitoare locale.

Semnele de înrăutăţire a timpului

 

Presiunea atmosferică scade uneori treptat, alteori brusc; cu cît ea vă scădea mai încet, cu atît vremea rea se vă instala Pentru o perioadă mai lungă. Cînd se produce o depresiune barometrică lentă pe timp frumos, în maximum 1-2 ore urmează furtună.

Temperatura nu mai oscilează în decursul a 24 de ore, nu scade în timpul nopţii, iar uneori devine înăbuşitoare.

Norii sînt izolaţi, denşi; seara se menţin deasupra unor piscuri solitare. Aerul devine -transparent şi obiectele se vad mai clar.

Iată cum se pot face previziuni folosind poziţia, mişcarea şi grosimea stratului de nori:

• Dacă cerul se acoperă rapid cu o pînză subţire de nori prin care se mai zăreşte soarele sau luna, ploaia poate să înceapă în mai puţin de 24 de ore.
• Cînd cerul este acoperit de nori cenuşii, iar sub aceştia apar nori mici, negricios!, care se deplasează în direcţia contrară vîntului, putem aprecia că pînă la începerea ploii mai sînt doar cîteva ore sau chiar minute.
• Dacă norii vin dintr-o direcţie şi vîntul la sol bate din direcţie opusă, vremea se strică repede.
• Furtunile sau vijeliile din după-amiezile de vară sînt anunţate de nori scămoşaţi împrăştiaţi pe cer, alungiţi ca nişte turnuleţe sau rotunjiţi.
• Dacă seara păturile de ceaţă sau norii, în loc să coboare la vale, urcă spre creste, în ziuă următoare va ploua.
• Dacă norii sînt coloraţi pe margine în roşu, verde sau în albastru, se aşteaptă ploi mari.
• Cînd cerul se înnorează brusc din toate părţile şi norii stau parcă nehotărîţi, se apropie furtuna.
• Vîntul. În ceea ce priveşte vîntul se pot stabili următoarele:
• Dacă în dimineţile de vara aerul este cald şi cerul senin, iar vîntul nu bate, în cursul după-amiezii va fi furtuna, iar pe timp de iarnă, spre seară, se va forma ceaţă.
• Dacă vîntul bate la poalele muntelui dintr-o direcţie, iar pe creastă din direcţie opusă, vremea se va strica repede.
• Dacă vremea este rece şi plouă sau ninge, iar vîntul bate dinspre sud, vremea rea se va menţine încă multe zile.
• Dacă se înteţeşte vîntul dispre nord-vest, suflînd violent pe coama muntelui, vremea se va strica în zilele următoare, aducînd vara ploi, iar iarna viscol.
• Înainte de furtună vîntul încetează complet, ca apoi să pornească vijelios în clipa cînd se dezlănţuie furtuna. O data cu el începe şi ploaia torenţială.
• Indicaţii preţioase pot da soarele şi luna:
• Dacă soarele apune într-o vîlvătaie de culoare vişinie sau este înconjurat de un cerc luminos (halou), a doua zi va fi timp ploios.
• Dacă luna este traversată de fîşii de nori la orizont înseamnă că va fi timp ploios. La fel şi dacă este înconjurată de un halou sau o coroană.
• Dacă la răsăritul soarelui cerul are culoarea viorie sau violacee, este semn că va ploua în aceeaşi zi.
• Dacă dimineaţa aerul este pîclos, alburiu şi cald, furtuna este iminentă; cînd la apus soarele se pierde într-o culoare galben deschis, este semn de vînt, iar în galben şters, semn de ploaie.
• Zorile de culoare roşu purpuriu la răsărit indică ploaie.
• Iată şi alte semne care trebuie luate în considerare:
• Mirosul puternic al bălţilor indică apropierea ploilor.
• Dacă în timpul nopţii s-a format ceaţă la munte şi ea nu dispare dimineaţa, este semn că timpul se înrăutăţeşte.
• Dacă se apropie furtuna, roua dimineţii se usucă tîrziu.
• Vizibilitatea redusă, cînd timpul este frumos, se datoreşte vaporilor de apă care încep să se condenseze, prevestind ploaie.
• Dacă sunetele îndepărtate se aud surprinzător de clar înseamnă că în aer sînt mulţi vapori de apă, deci se anunţa vreme ploioasă.
• Înainte de înrăutăţirea vremii plantele şi animalele se comportă astfel:
• Corbii se rotesc în stol grupat, agitat şi croncănesc des; cîinii ciobăneşti părăsesc turma şi fug la stînă; mistreţii, cerbii şi caprele coboară şi se afundă în pădure; vitele se agită, fiind muşcate de insecte; păsările mici se ascund în crăpăturile stîncilor, iar rîndunelele zboară aproape de pămînt; furnicile intră în muşuroaie, albinele se întorc [a urdiniş, porumbeii la cuib; broaştele ies pe mal şi orăcăie, iar peştii sar din apă; insectele se agită şi pişcă mai tare ca de obicei.
• Trifoiul îşi înalţă tulpina; înainte de furtună iarba miroase puternic.

Semnele de îmbunătăţire a timpului

 

Presiunea atmosferică creşte încet şi constant, cu oscilaţii neînsemnate în decurs de 24 de ore.

Temperatura este ridicată în timpul zilei, iar spre seara începe să coboare, se răcoreşte. Pe creste noaptea aerul este mai cald decît în văi.

Norii. Dacă cerul este noros sau ploua, dar la marginea orizontului, în partea de unde vin norii, apare după-amiaza o geană de cer albastru sau de lumină, este semn că vremea se îndreaptă.

Norii albi în formă de baloturi, care apar dimineaţa între orele 9 şi 11 şi dispar spre seară, arată că timpul va fi frumos.

Dacă apar nori înalţi, subţiri şi albi din direcţia nord-est sau în formă de lespezi, cu marginile luminoase, care se destramă în cursul dimineţii, timpul va rămîne frumos.

Vîntul. Dacă dimineaţa cerul este senin, aerul rece, iar vîntul bate uşor, fără a avea o direcţie precisă, vremea va fi frumoasă. Cînd vîntul bate moderat dinspre nord timp de mai multe zile, vremea se va menţine uscată şi în zilele următoare.

Soarele şi luna dau la rîndul lor următoarele indicaţii:

• Dacă soarele apune pe un cer albastru, senin sau trandafiriu, este semn de vreme bună.
• Strălucirea vie a lunii indică timp frumos. Alte semne care nu trebuie neglijate sînt:
• Dacă în timpul nopţii se formează rouă sau brumă, este semn că a doua zi vremea va fi frumoasă.
• Cînd ceaţa uscată miroase a fum, vremea rămîne bună.
• Fumul care se ridică vertical, spre înaltul cerului, înseamnă timp frumos.
• Plantele şi animalele au următoarea comportare:
• Vulturul, pescăruşii, rîndunelele zboară sus, planează în larg: greierii cîntă; liliecii zboară tîrziu după apusul soarelui; ţînţarii zboară în roiuri, iar musculiţele zboară seara drept în sus.
• Plantele îşi deschid florile.
• Observaţiile stabilite trebuie să fie întotdeauna notate.
• În general se reţin următoarele elemente:
• data şi ora observaţiei (este indicat ca acestea să se facă în fiecare zi la aceeaşi oră, pe cît posibil de trei ori pe zi — la orele 7, 13 şi 21);.
• presiunea atmosferică (în milimetri);
• temperatura aerului (în grade);
• vîntul (direcţia şi intensitatea);
• norii (forma, direcţia şi viteza cu care se deplasează);
• precipitaţiile (aspectul şi cantitatea lor);
• alte însemnări;
• prevederea vremii pe baza datelor culese, verificarea ei în ziua următoare.

Dacă observaţiile se fac în timpul unui marş, este bine să se noteze şi locul efectuării lor.

Prin înregistrarea sistematică a elementelor menţionate-mai sus şi prin confruntarea zilnică a observaţiilor făcute se poate însuşi o valoroasă experienţă, care va fi de real folos în acţiunile de luptă duse în teren muntos.

Un program de pregatire fizica pentru alpinisti

"Deci vrei să urci pe MCKINLEY?"

Un program de pregatire fizica pentru  alpinisti.

Daca atractia pentru varfuri inalte v-a adus in punctul in care v-ati saturat doar sa cititi despre aventurile altora, inseamna ca a sosit timpul sa faceti ceva.

 Muntele McKinley (aka Denali) a primit, desigur, partea lui de pulicitate in ultimii nouăzeci si ceva de ani. Este de inteles faptul ca dupa ce ai citit nenumarate articole si povesti si ai vazut fotografii incredibile cu acest munte, ajungi sa iti doresti, ca impatimit al muntelui sa urci pe pantele sale. Sentimentul de a fi urcat pe acest munte merita trait.

Contrar a ceea ce câţiva oameni spun, a urca pe McKinley nu este o drumetie prelungita, nici macar pe traseul cel mai popular  West Buttress.

 Pentru multi alpinisti, experimentati sau nu, ascensiunea pe McKinley poate fi cel mai dificile lucru pe care l-au facut in viata lor. Asadar pregatirea expeditiei este foarte importanta pentru ca aceasta sa aibe succes. Veti avea nevoie de toata puterea fizica si psihica pentru a reusi.

Unii alpinisti povestesc ca au avut parte de o vreme buna, nu au simtit efectele altitudinii si nu au avut probleme serioase pe parcursul expeditiei. Ei au fost foarte norocosi! Majoritatea celor care au urcat de mai multe ori pe acest munte afirma ca nici o expeditie nu seamana cu cealalta, iar de multe ori pot exista probleme serioase, care neabordate corect pot duce la raniri serioase si chiar la moarte. Ascensiunea acestui munte trebuie abordata cu cea mai mare seriozitate.

Una din intrebarile frecvente a celor care vor sa urce pe varfuri inalte este: Cum sa ma antrenez pentru o asemenea ascensiune?

Cum fiecare individ este diferit atat fizic cat si psihic, raspunsul la aceasta intrebare nu este batut in piatra, dar voi incerca sa va prezint in continuare un porgram care sa va pregateasca pentru greutatiile fizice pe care le veti intampina cand veti urca pe un munte inalt. Programul poate fi modificat dupa posibilitatiile fiecaruia, dar tineti minte ca pentru a urca un munte ca McKinley trebuie sa fiti in forma fizica maxima.

Pentru a urma acest program si eventual pentru a urca pe un astfel de munte trebuie sa nu aveti probleme medicale care sa nu va permita efort fizic sustinut. Recomandat ar fi sa aveti acordul unui medic specialist. Acest program presupune ca nu sunteti o persoana care  pana acum nu a facut exercitii fizice zilnice si nu aveti in apropiere un munte cu o altitudine considerabila. Bineinteles ca programul va fi mai usor pentru aceia care au deja o pregatire fizica.

Daca vreti sa modificati programul propus trebuie sa tineti cont ca pregatirea fizica trebuie sa se faca gradat, pe etape. Pentru unii programul poate va fi prea usor si in acest caz va trebui sa mariti durata si intensitatea exercitiilor pentru a satisface nevoiile dumneavoastra. Pentru altii programul poate va fi prea greu la inceput si va trebui sa intrati treptat in ritmul si rutina exercitiilor, iar progresul trebuie facut cate putin in fiecare zi. In oricare din cazuri va aflati, va sfatuiesc ca odata ce ati inceput programul sa va tineti de el pana la capat si sa acordati suficent timp de pregatire pentru o astfel de expeditie.

Obiectivele programului de antrenament:

La sfarsitul acestui program:

Ar trebui sa aveti capacitatea de a urca pante de inclinatie medie cu zapada si gheata de la sase pana la opt ore de mers pe zi, in timp ce duceti in spate un ruksac de 25 Kg si trageti o sanie de 50 kg (in acelasi timp);

Trebuie sa va recuperati dupa o zi grea de urcat in opt pana la douasprezece ore, pentru ca in ziua urmatoare sa urcati din nou sase sau opt ore;

Trebuie sa aveti abilitatea fizica si psihica, ca intr-o situatie de urgenta ce va poate pune viata in pericol sa continuati efortul fizic peste limita aparenta pe care o aveti

Programul

Cu sase luni inainte de expeditie

In aceasta luna se va lucra pentru a intra in rutina de antrenament.

Fizic dupa aceasta luna, va trebui sa nu mai simtit oboseala de la antrenamentul de ziua trecuta. Mental, va trebui sa simtiti ca v-ati inselat pe sine daca nu respectati rutina zilnica. (Atentie: Nu deveniti obsedati de antrenamente! Rutina exercitiilor trebuie sa ramana placuta si mereu noua. Faceti exercitiile astfel incat sa nu va deranjeze daca le faceti din nou maine. Gasiti exercitii noi si locuri noi in care le puteti face. Sa nu credeti ca totul trebuie facut la intensitate maxima acum, va fi suficient timp pentru asta mai tarziu).

Veti lucra patru zile pe saptamana in aceasta prima luna, va veti odihni una sau doua zile intre antrenamente, iar in una din zilele libere ar fi bine daca ati gasi un antrenament distractiv de recreere( catarare, bicicleta, ski, ect.). Incercati sa gasiti prieteni care sa se antreneze cu voi. Ei pot fi motivatia pentu a intra in rutina. Este mai dificil sa lipsesti de la un antrenament daca stii ca trebuie sa te mai intalnesti cu cineva.

Accentul in antrenament va fi pus pe aerobic, deoarece va doriti ca in cele din urma sa fiti in stare sa rezistati fizic mai multe ore, zi dupa zi. In aceasta luna trebuie sa aveti cel putin doua ore de exercitii aerobine pe saptamana. Exercitiul aerobic trebuie sa fie un efort constant sustinut pe o anumita preioada de timp. Cele mai populare exercitii aerobice sunt alergatul, mersul pe bicicleta sau inotul. Trebuie sa gasiti si alte activitati de acest gen pe care sa le shimbati intre ele, astfel incat sa nu va plictisiti.

Obiectivul exercitiilor aerobice din aceasta luna este de a va ridica pulsul cu 30 – 40 de batai pe minut (in timpul antrenamentelor) peste cel de repaus. La acest nivel va trebui ca in cele din urma, in timp ce executati exercitiul si aveti acest puls tina  sa puteti vorbi fara sa ramaneti fara suflu.  La inceput este probabil sa nu reusiti acest lucru, dar treptat va veti imbunatati aceasta abilitate.

Deasemenea in aceasta luna trebuie introdus si antrenamentul de forta. Trebuie sa lucrati pentru a avea forta in brate, umeri, spate si muschii abdominali. Muschii de la picioare vor capata forta prin exercitiile de aerobic, dar se pot lucra si prin exercitii specifice de forta. Nu trebuie sa va fortati de la inceput pentru ca astfel s-ar putea sa va pierdeti interesul in antrenament. Exercitiile de forta trebuie facute de trei ori pe saptamana (in afara de cele aerobice). Nu trebuie neaaparat sa va duceti la sala de forta pentu aceste exercitii, iata cateva exemple de exercitii pe care le puteti face acasa:

• Un set de abdomene (cate puteti face)
• Trei seturi de flotari si/sau tractiuni (pana la 15 repetitii pe set)
• Trei seturi de flotari (cat de multe puteti face, maxim 40)

• Daca aveti niste greutati:
• Trei seturi de ridicari la piept cu o greutate convenabila (nu mai mult de 15)
• Trei seturi de ridicari deasupra capului cu o greutate convenabila (nu mai mult de 15 )

Trebuie sa simtiti cum muschii obosesc la ultimile repetari de la fiecare set, iar la ultimile repetari de la cel de-al treilea se trebuie sa simtiti muschii epuizati fizic.

Nu trebuie ca antrenamentele de forta sa fie lungi in aceasta prima luna.

Exemplu pentru o saptamana din aceasta luna:

Luni: 

Alergati timp de 30 de minute astfel incat sa puteti vorbi in timp ce faceti acest lucru. Incercati sa nu va opriti, dar daca simtiti ca nu mai puteti, incercati macar sa mentinetiun ritm de mers rapid.

Pentru antrenamentul de forta executati rutina stabilita mai sus de abdomene, flotari si tractiuni.

Marti:

Bicicleta, timp de 30 de minute sau mai mult. Incercati sa mergeti in alt loc fata de cel in care ati fost Luni.

Fara antrenament de forta azi.

Miercuri:

Fara antrenament aerobic

In antrenamentul de forta vati introduce mai multe exercitii decat in cel de Luni

Joi:

 Alergati timp de 30 de minute ca si Luni, folositi o alta ruta.

Fara antrenament de forta

Vineri:

Inot (sau alt exercitiu aerobic) timp de cel putin 30 de minute

Repetati antrenamentul de forta de Luni;

Sambata:

Zi de odihna. Puteti sa faceti o activitate de relaxare, sa mergeti la o plimbare la munte.

Duminica:

Zi de odihna.

Unele exercitii aerobice, ca de exemplu mersul cu bicicleta nu necesita la fel de mult efort ca si alergatul si in acest caz trebuie sa mariti ori durata exercitiului, ori intensitatea.

Va recomand sa nu incepeti nici un fel de exercitii fizice fara sa va pregatiti mai intai printr-o incalzire, pentru a evita o neplacuta accidentare.

Deasemenea trebuie sa beti multa apa. Corpul va avea nevoie de apa multa in timpul exercitiilor, dar deasemenea trebuie sa se obisnueasca sa se hidrateze. O cauza frecvent intalnita care contribuie la instalarea raului de altitudine este deshidratarea. Pe Denali veti fi nevoiti sa beti cantitati mari de lichide (minim trei sau patru litri pe zi) si de accea corpul trebuie sa fie obisnuit cu cantitati asa mari de lichide. In timpul antrenamentelor este recomandat sa beti doi sau trei litri pe zi. (Atentie: Cei care au probleme cu rinichii trebuie sa consulte un medic, pentru a afla daca au sau nu voie sa bea o cantitate mare de lichide).

Amintiti-va ca nu va antrenati pentru a participa la olimpiada saptamana viitoare, asa ca nu exagerati cu antrenamentele, luati lucrurile treptat. Vreti ca la inceput sa faceti antrenamentele asa cum puteti, important este sa va tineti de ele si sa nu renuntati.

Cu cinci luni inainte de expeditie

Aceasta luna se concentreaza pe construirea unei conditii fizice pentru a urca pe munte.

Exercitiile aerobice trebuie sa fie de cel putin patru ori pe saptamana cu nu mai mult de doua zile pauza intre ele. Durata antrenamentelor trebuie crescuta la cel putin 40 de minute, iar de acum trebuie ca acestea sa reprezinte un efort continu.

Antrenamentele de forta trebuie sa ramana la trei zile pe saptamana. Incercati sa mai adaugati greutati echipamentelor pe care le folositi si/sau sa cresteti numarul de repetari, dar fara sa depasiti numarul maxim stabilit mai sus.

In aceasta luna trebuie sa includeti in antrenamente (cel putin o data pe saptamana, dar nu mai mult de doua) urcarea pe o panta suficient de inclinata sau urcatul pe scari. Durata unei urcari nu trebuie sa fie mai mica de cinci minute. Se repeta urcarea timp de 30 de minute. Ar fi excelent daca ati gasi un loc in care sa urcati timp de 30 de minute continu, fara sa fiti nevoiti sa coborati. In timpul acestui exercitiu incercati sa duceti in spate un rucsac de 10 kg. Evitati sa faceti pauze in timpul acestui tip de exercitiu, deoarece este cea mai buna simulare pentru ceea ce veti face pe munte.

Nu incercati sa duceti o greutate prea mare in spate de la inceput, deoarece la coborare veti avea probleme cu genunchii daca nu sunteti obisnuiti cu o greutate asa mare .

Cu patru luni inainte de expeditie

Accentul in aceasta luna se pune pe construirea rezistentei fizice.

Exercitiile aerobice trebuie sa fie de cinci ori pe saptamana, cu doar o zi pauza. Mariti durata exercitiilor la cel putin 45 de minute. Concentrati-va sa lucrati continu pe perioada celor 45 de minute. Doua dintre antrenamente trebuie sa fie cele cu urcatul pe o panta sau pe scari. Greutatea din rucsac trebuie marita cu 5 – 6 kg, iar durata exercitiului trebuie sa ajunga de la 35 la 45 de minute.

Antrenamentele de forta trebuie facute de patru ori pe saptamana. Se cresc din nou greutatiile si numarul de repetari.

In acest moment al pregatirii s-ar putea sa vreti sa renuntati, dar gasiti moduri de a va motiva, inercati sa schimbati locul in care faceti antrenamentele. Mergeti sa urcati pe munte, uitati-va la filme sau cititi carti despre munte.

Cu trei luni inainte de expeditie

Trebuie ca in aceasta luna sa incepeti sa fiti aproape pregatiti atat fizic cat si psihic.

Ar trebui ca din aceasta luna sa va ajutati corpul si cu ajutorul multivitaminelor si supliment de fier. Acest lucru va va asigura ca aveti necesarul de vitamine si minerale pentru a sustine programul fizic in continoare. Fierul va asigura ca nivelul hemoglobinei din sange este la un nivel ridicat si astfel corpul se va oxigena mai bine. Nu uitati sa beti multa apa si sa mancati sanatos.

Exercitiile aerobice vor ramane la cinci zile pe saptamana si o zi de odihna. Fiecare antrenament trebuie sa dureze minim 50 de minute.

In una din zilele de antrenament trebuie sa introduceti un nou tip de exercitiu: exercitiul anaerob cu ruperi de ritm. Acest tip de antrenament trebuie sa dureze in jur de 30 de minute si sa va aduca pulsul intre valoriile 130 -180 bpm (batai pe minut) pentru o durata de cel putin un minut, dar nu mai mult de doua minute. Recuperati-va din aceste accelerari de ritm timp de 3 minute dupa care reluati. Psihologic cu cat ajungeri la un puls mai ridicat si la un timp de revenire mai mic cu atat veti avea mai mult de castigat din acest tip de exercitiu. Trebuie sa lucrati puternic in timpul acestui antrenament si la sfarsit sa va simtiti epuizati.

Un exemplu pentru acest tip de exercitiu ar fi sa alergati pe un traseu cu suisuri si coborasuri, unde sa sprintati la urcare si sa alergati incet la coborare.

Acest tip de exercitiu este cea mai buna modalitate naturala pentru a va creste numarul de globule rosii (care sunt responsabile de transportul oxigenului la celule) si in acelasi timp de a elimina accidul lactic din celule.

In unul din exercitiile aerobice includeti o rupere de ritm care sa dureze mai mult decat de obicei (limita McKinley) pentru a va pregati psihic pentru momentul in care pe munte va trebui sa mergeti peste puterile voastre.

Exercitiile de forta raman la patru zile pe saptamana si trebuie sa fie deja un obicei.

Continuati si exercitiile de urcare pe panta sau scari de doua ori pe saptamana. Acestea vor inlocui doua din exercitiile aerobice. Cresteti greutatea din rucsac cu inca 5 kg. Daca panta este suficient de lunga si nu trebuie ca in timpul unui antrenament sa cobori decat la sfarsit, recomand ca greutatiile din ruscac sa fie sticle de apa, pe care sa le goliti cand ajungeti sus, pentru a evita fortarea genunchilor la coborare.

In aceasta luna incercati sa mergeti de vreo doua ori pe munte pentru a va testa echipamentul. Asigurati-va ca bocanci sunt confortabili, hainele va sunt pe masura, cortul se ridica usor, rucsacul nu va jeneaza cand este incarcat si stiti cum sa folositi prius-ul. Nu vreti sa aflati ca ceva nu e bine cand sunteti pe McKinley. Daca mergeti doua zile pe munte legat puteti sa le considerati substitut pentru doua exercitii aerobice.

Cu doua luni inainte de expeditie

Trebuie sa va mentineti rutina de antrenament.

Continuati exercitiile aerobice timp de cinci zile pe saptamana cu o zi de odihna. Antrenamentele trebuie sa dureze minim o ora. Unul dintre ele trebuie sa dureze cel putin o ora si jumatate. Antrenamentul cu ruperi de ritm tot o data pe saptamana, dar incercati sa scurtati perioadele revenire. Incercati sa intruduceti exercitiul „Limita McKinley” in cateva dintre antrenamente.

Antrenamentele de urcat panta sau scari trebuie sa fie de doua ori pe saptamana si sa inlocuiasca (inclusiv ca durata) doua din exercitiile aerobice. Greutatea din rucsac trebuie sa fie de cel putin 20 de kg. Purtati bocanci in aceste antrenamente pentru a va obisnui cu ei.

Antrenamentele de forta vor fi tot de patru ori pe saptamana, insa doua dintre ele trebuie facute intr-un timp mai scurt (se pastreaza aceiasi rutina, dar se executa mai repede). In aceste doua antrenamente incercati sa scadeti valoarea greutatiilor cu 40% si timp de un minut sa faceti cat mai repede cat mai multe repetari, astfel la sfarsitul minutului sa simtiti muschii epuizati complet.

In aceasta luna incercati sa mai mergeti din nou cel putin doua zile pe munte pentru a va testa echipamentul. Incercati sa faceti ture de forta, atat pentru a vedea cum se comporta echipamentul, cat mai ales voi.

Nu uitati sa beti 4 litri de apa pe zi, sa mancati bine si sa va odihniti.

Cu o luna inainte de expeditie

ASTA E! Ultima luna in care puteti sa va pregatiti pentru a urca pe Denali. Aceasta este luna de antrenament care va va pregati fizic pentru a urca. Probabil ca veti fi destul de ocupati cu logistica expeditiei, dar nu uitati de antrenamente.

Exercitiile aerobice raman la 5 zile pe saptamana cu o zi de odihna. Antrenamentele dureaza minim o ora si vor fi doua exercitii de rupere de ritm pe saptamana. Nu este necesar ca exercitiile de rupere de ritm sa creasca ca durata, dar din nou trebuie sa micsorati perioada de revenire. Exercitiile aerobice trebuie sa fie in mare parte compuse din cele cu urcat panta sau scari cu rucsacul incarcat cu inca 5 kg in plus. Daca nu vreti sa renuntati la celeltalte exercitii aerobice pe care le faceati, atunci faceti-le si pe unul si pe altul in aceiasi zi. „Limita McKinley” trebuie sa fie inclusa in fiecare antrenament.

Antrenamentele de forta raman la fel, incercand sa mariti numarul de repetari pe care le faceti intr-o anumita perioada de timp.

Felicitari, acum sunteti pregatiti sa urcati pe McKinley. Tineti minte insa ca nimeni nu poate stii cum veti reactiona la altitudine si cum va fi exact vremea.

Incercati sa cititi cat mai multe jurnale sau carti despre Denali, ba chiar ca discutati cu cineva care a fost in expeditie pe acest munte.

Sunt multe probleme care trebuie rezolvate pentru a urca pe McKinley, una dintre ele fiind conditia fizica.

Acest program de antrenament a fost conceput de Stacy Taniguchi , ghid pe McKinley

CLASIFICAREA TRASEELOR DE ALPINISM

           

    Prin traseu alpin se înţelege direcţia (itinerarul) pitonată (nepitonată) care se străbate prin căţărare liberă, artificială, rapel sau traversare de către un alpinist ori o echipă.

Căţărarea liberă reprezintă escaladarea cu ajutorul mîinilor, picioarelor, uneori şi a frînghiei de alpinism, pitoanelor şi carabinierelor a unui pasaj, stîncă, perete stîncos, creastă ori vale de abrupt, folosind prizele, asperităţile, hornurile, aderenţa, ramonajul, cheile şi alte procedee specifice.

Căţărarea artificială este escaladarea traseelor alpine de dificultate mare — pereţi verticali, surplombaţi şi în tavane — cu ajutorul materialelor specifice de alpinism — frînghii, pitoane, carabiniere, scăriţe, ciocane, bucle şi centuri de siguranţă în escaladă.

Traseele alpine pentru căţărarea liberă sînt clasificate în funcţie de gradul lor de dificultate. Uniunea internaţională a asociaţiilor de alpinism (U.I.A.A.) notează gradele de dificultate cu cifre romane (de exemplu, traseu cu dificultate de gradul IV). În ţara noastră ele sînt redate cu cifre romane şi literele latine A şi B. Literele desemnează limita minimă de dificultate (A) şi pe cea maximă (B) (de exemplu, traseu cu dificultate de gradul IV A sau IV B). Clasificarea traseelor de alpinism este următoarea: gradul I — uşor; gradul II — dificultate medie; gradul III — dificil; gradul IV — accentuat dificil; gradul V — foarte dificil; gradul VI — extrem de dificil şi gradul VII — excepţional de dificil.

Traseele de gradul I (uşor) au diferenţe de nivel de pînă la 80 m şi în parcurgerea lor mîinile se folosesc la menţinerea echilibrului. Traseele de gradul II (dificultate medie), cu diferenţe de nivel cuprinse între 81 şi 120 m, sînt străbătute prin sprijin cu una din mîini; alpiniştii începători merg legaţi în coardă.

Traseele de gradul III (dificil) au diferenţe de nivel de 121-140 m şi necesită folosirea din loc în loc a pitoanelor intermediare în loc de prize. Pe aceste trasee se întîlnesc pasaje verticale sau surplombate a căror escaladare cere forţă; asigurarea şi autoasigurarea sînt obligatorii.

Traseele de gradul IV (accentuat dificil), cu diferenţe de nivel de 141-180 m şi cu mari dificultăţi în căţărare, sînt escaladate de către alpinişti experimentaţi, antrenaţi sistematic şi timp îndelungat, deoarece necesită o tehnică perfectă.

Traseele de gradul V (foarte dificil) sînt caracterizate de diferenţe de nivel cuprinse între 181 şi 250 m, solicită din partea alpiniştilor forţă foarte mare, tehnică de căţărare rafinată, fiind rezervate numai pentru căţărătorii rezistenţi şi cu o bogată experienţă. În majoritatea cazurilor este folosită coarda dublă.

Traseele de gradul VI (extrem de dificil) cu diferenţe de nivel de 251—350 m sînt destinate celor mai buni alpinişti, întrucît străbaterea lor presupune multă agilitate şi forţă excepţională în degete.

Traseele de gradul VII (excepţional de dificil) sînt parcurse numai de alpiniştii cu un antrenament deosebit. Ele au diferenţe de nivel de peste 400 m pe verticala stîncii. Asemenea obstacole sînt rareori depăşite cu ocazia primei tentative de escaladare.

Traseele alpine pentru căţărarea artificială se clasifică astfel: Ao — trasee de căţărare în care unele pitoane se folosesc ca prize, fără să fie necesare scăriţele; A.l — trasee pentru parcurgerea cărora sînt utilizate pitoanele, carabinierele şi scăriţele: A.2, A.3 şi A.4 — trasee extrem de dificile, cu stîncă compactă sau friabilă, surplombate, tavane, fisuri închise care cer căţărătorilor eforturi şi deprinderi extrem de mari.

Traseele destinate căţărării libere de gradele I-VII şi cele pentru căţărarea artificială Ao-A.4 se subîmpart în pasaje de una la n lungimi de coardă, avînd aceeaşi apreciere de dificultate.

RT Busteni - Valea Jepilor - Cab. Caraiman - Cab Piatra Arsa - Valea Urlatorilor - Busteni

RT Busteni - Valea Jepilor - Cab. Caraiman - Cab Piatra Arsa - Valea Urlatorilor - Busteni

14.11.2010

Traseu: Busteni - Valea Jepilor(jepi mici) - Cab. Caraiman - Cab Piatra Arsa - Valea Urlatorilor(jepi mari) - Busteni

Componenta echipei:

- Bogdan

- Oana

- Toma



Ne doream de mult sa facem aceasta tura si sambata dupa ce am vazut ca vremea este de sfarsit de vara si nu de sfarsit de toamna ne-am hotarat ca Duminica sa incercam sa facem o tura mai lunga. Valea jepilor era un traseu care ne scapase de multe ori din tot felul de motive...

Planul era ca Duminica sa plecam cat mai devreme astfel incat sa ajungem la Busteni inainte sa se crape de ziua. Problema era ca, necunoscand traseul riscam sa pierdem prea mult timp si sa ne prinda intunericul la coborare prin padure.

Asadar am plecat la 4 dimineata din Bucuresti si la 6 eram in Busteni. Mai aveam cam o ora de asteptat pentru ca de abia la 7 se lumina afara, iar la lumina frontalelor nu am vrut sa plecam deoarece niste oameni care erau la ora aceea pe langa telecabina, ne-au spus ca am vazut ursul putin mai devreme mai sus in padure.

Cat am asteptat soarele unii au citit la lumina frontalei pentru testul de marti.

La 7 conform asteptarilor s-a luminat si grupuri de turisti au inceput sa urce pe traseu. Ne-am echipat repede si am pornit si noi pe marcajul CA. La inceput ni s-a parut destul de frig, erau cam 2 grade afara, dar pe masura ca am inceput sa urcam ne-am incalzit.

Am incept urcusul pieptis pe langa conducta de apa si dupa 20 -30 de minute am ajuns pe o poteca care mergea de-a coasta, de unde se observa in partea dreapta cascadele formate de izvoarele din valea Spumoasa, iar mai sus peretii vaii Jepilor

Unul din stalpii telecabinei Busteni - Babele

Imediat ajungem la prima portiune prevazuta cu cablu de asigurare, unde poteca este sapata in stanca. Trecerea nu este periculoasa, dar ca toate portiunile expuse (chiar si cele cu lanturi de asigurare) necesita atentie.

Dupa aceasta trecere, putin mai sus ni se ofera o vedere asupra vaii Jepilor si a locului in care va trebui sa ajungem.

Valea Jepilor

O privire catre locul in care trebuia sa ajungem, undeva mai sus de stalpul de telecabina

Poteca traverseaza in firul Vaii Jepilor si merge de-a coasta pe fata Caraimanului

Dupa aproximativ 1 ora si 30 de minute de la plecare din Busteni ajungem la o portiune a traseului mai abrupta, unde se urca prima data pe stanca. Traseul este prevazut si aici cu cablui noi de siguranta

Privind in jos se vede foarte bine firul vai.

De aici deja am iesit de ceva vreme din padure si spre bucuria noastra sunt din ce in ce mai mult portiuni de urcat pe stanca, dintre care una destul de facila, unde sunt sapate scari in stanca.

Poteca urca in continuare in serpentine pe fata Caraimanului.

De aici trasul urca pronuntat in mare parte pana sus si nu putem decat sa ne bucuram de urcusul pe stanca si de peisajele peretiilor ce se inalta langa noi.

Dupa 10 -15 min ajungem intr-un loc unde poteca marcata, care merge de-a coasta face o mica si brusca serpentina la stanga. Din neatentie si din lipsa unui marcaj in acel loc, noi am continuat o poteca care parea mai mult decat evidenta spre dreapta. Am observat ca nu mai era nici un marcaj pe pietre, dar am crezut ca s-a distrus in timp si ca vom gasi unul mai sus. Am urcat cativa bolovani si apoi am ajuns pe o fata inierbata, puternic inclinata, aproape de peretele vertical de stanca al Caraimanului. Am mai urcat putin si aici pentru ca ni s-a parut ca vedem un marcaj mai sus. Am observat ca desi era o portiune cu iarba, pe acolo erau si pietre mici care plecau cu viteza in jos in momentul in care le atingem. Cum noi eram in sir indian la distanta de cativa metri am avut mare noroc ca cei din spate nu au fost loviti, cateva pietre trecand cu viteza pe langa noi.

Fata puternic inclinata

Ne-am dat seama ca am gresit cu siguranta traseul si ne-am intors cu grija pana la ultimul semn pe care il vazusem si de aici am observat ca poteca o lua in stanga

Ne-am continuat drumul si am ajuns in punctul in care incepe sa se vada orasul Busteni

Trasul continua si ajunge la o noua portiune in care se urca pe stanca mai pronuntat, dupa care poteca, coteste la dreapta

Dupa 3 ore si jumatate de la plecarea din Busteni ajungem la Cabana Caraiman care se observa doar in ultima portiune a traseului.

Ne odihnim putin la cabana, mancam ce avem pe la noi si plecam repede pe poteca marcata PA care se intersecteaza cu autostrada BG ce merge de la Babele la Cab. Piatra Arsa. Pe platou este un soare puternic si o temperatura demna de o zi de vara, insa culorile de aici indica adevaratul anotimp in care ne aflam.

Cab. Caraiman

Monumentul Eroilor

Toamna pe platou

Ne miscam repede pe platou si ajungem la intersectia drumului ce duce in fata catre cota 2000, in dreapta catre cab Piatra Arsa si in stranga catre Busteni prin valea Urlatorilor. Aici in loc sa o luam spre stanga, ne-am incurcat putin din cauza ca nu exista nici un indicator ca sa arate intrarea pe trasul TA, iar pe harta mie mi s-a parut ca traseele nu se intalnesc decat la cabana Piatra Arsa, ori ele se intalnesc mai incolo.

In fine am reusit pana la umra sa nimerim traseul si am continual prin padurea de jnepeni, iar in 15 min am fost la cantonul Jepi

Cantonul Jepi.

Traseul pe aici nu este la fel de abrupt ca Valea Jepilor, dar in partea de sus are cateva lanturi de asigurare.

Intraga vale a Urlatorilor pare mai domoala decat cea pe unde am urcat.

Dupa portiunile cu lanturi drumul intra in padure si coboare in serpentine ce noua ni s-au parut fooarte lungi. Spre sfarsitul traseului TA se intalneste cu PR ce merge la cascada Urlatoarea. Aici am fi preferat sa dam de ursi decat de celelalte specimene.



In final pot spune ca a fost o tura reusita, foarte frumoasa, dar care ne-a obosit un pic.

Valea Jepilor si Valea Urlatorilor nu sunt trasee usoare si le recomand celor care vor sa incerce sa aiba echipament adecvat, in special incaltaminte.


Numai bine!