Semnele de schimbare a timpului

Unul din principalele obiective ale meteorologiei este acela de a prevedea timpul. Cunoaşterea şi prevederea vremii au un rol deosebit de important pe timpul ducerii acţiunilor în munţi. Odinioară, cînd oamenii nu ştiau să prevadă timpul cu ajutorul datelor meteorologice, ei se mulţumeau să observe doar diferitele fenomene din natura înconjurătoare, care anunţau de pe o zi pe alta starea vremii. Direcţia vîntului, evoluţia norilor pe cer, aspectul plantelor şi comportarea vieţuitoarelor furnizau de cele mai multe ori indicaţii Preţioase. Cine nu ştie că zborul rîndunelelor la înălţime este semn de vreme bună, la fel ca şi dansul rolurilor de ţînţari sau orăcăitul vesel al broaştelor. Semn de vreme frumoasă este şi zborul albinelor tîrziu şi departe de stup; păianjenii ce-şi ţese liniştit pînza sau furnicile care lucrează calm prevestesc acelaşi lucru. În lumea plantelor, cînd vremea va fi frumoasă, anghinarea îşi desface larg frunzele, iar trifoiul îşi înclină tulpina.

Dacă vremea urmează să se schimbe în rău, prevestitori de tot felul trag semnalele de alarmă: cîinii devin nervoşi, nu-şi găsesc astîmpăr, intră şi ies mereu din adăpost, porumbeii se strîng la cuiburi, albinele şi bondarii îşi caută ascunziş în stupi sau în cupele florilor, furnicile îşi mută în grabă ouăle, iar păianjenul îşi ancorează bine pînza şi se ascunde. Rîndunelele zboară jos, razant cu pămîntul, iar broaştele orăcăie într-una.

De o sensibilitate deosebită la schimbarea condiţiilor atmosferice dau dovadă şi oamenii. Multe persoane pot prevedea cu o precizie uimitoare modificarea vremii după anumite senzaţii fizice: dureri în articulaţii, migrene, nelinişte, greutate în respiraţie şi alte semne mărunte, dar edificatoare.

S-a constatat că modificarea stării electrice a atmosferei, scăderea presiunii, mişcarea violentă a aerului, oscilaţia temperaturii şi a stării de umiditate acţionează asupra organismului fiinţelor vii, producîndu-le tulburări din cele mai variate.

Pentru ca timpul nefavorabil să nu-i surprindă pe alpinisti în porţiunile de teren periculoase fiecare trebuie să se obişnuiască să prevadă mersul vremii. Muntele oferă alpinistilor fenomene dintre cele mai variate, uneori am putea spune chiar ciudate. Astfel:

·         deşi pe creasta munţilor aerul este mai puţin dens, iar căldura, datorită razelor soarelui, mai mare, totuşi termometrul indică temperaturi cu mult mai coborîte decît cele de la poalele muntelui;

·         vulturii plutesc fără să dea din aripi;

·         trăsnetul cade mai ades pe terenurile argiloase decît pe cele calcaroase;

·         stejarul este întotdeauna atins de trăsnet, fagul aproape niciodată;

·         brazii ne apar uneori de cîteva ori mai înalţi decît sînt în realitate;

·         primăvara, gheţurile de pe lacurile alpine apar ca suspendate în aer;

·         curcubeul apare uneori dublu şi are culorile inversate în cel de-al doilea cerc;

·         la unele bifurcaţii de drumuri (poteci) poţi striga oricît de tare, sunetul vocii nu se aude nici pînă la 30 de metri.

Toate acestea sînt fenomene care, la prima vedere, par să depăşească înţelegerea obişnuită şi totuşi fiecare din ele are o explicaţie logică, bazată pe criterii ştiinţifice.

De multe ori alpinistul are posibilitatea să asiste la modul cum se formează norii, chiar la picioarele sale, cum se naşte ceaţa, cum se declanşează furtunile sau cum un lucru de nimic poate dezlănţui o avalanşă. Cunoscînd fenomenele din natură, învăţînd să le interpreteze şi să le prevadă, alpinistul poate folosi cu succes cunoştinţele de meteorologie în practicarea alpinismului. El poate cunoaşte principalele caracteristici ale regiunii pe care urmează să o străbată, perioadele bîntuite de furtuni sau viscole sau cele în care ceaţa, ploaia sau grindina sînt mai frecvente, cum evoluează anumite elemente meteorologice în funcţie de altitudine etc.

Îmbinînd observarea unor fenomene naturale cu logica ştiinţifică, alpinistul are la îndemînă nenumărate resurse de a prevedea vremea. La aceasta nu se poate ajunge însă dintr-o dată. Urmărind schimbările ce se produc în atmosferă, punîndu-le în legătură cu o serie de semne prevestitoare, se poate ajunge treptat să se prevadă timpul cu destule şanse de exactitate.

Timpul probabil poate fi stabilit observînd simultan o serie de date privind: presiunea atmosferică, temperatura, forma şi modificările norilor, direcţia vîntului şi schimbarea lui, o serie de semne prevestitoare locale.

Semnele de înrăutăţire a timpului

 

Presiunea atmosferică scade uneori treptat, alteori brusc; cu cît ea vă scădea mai încet, cu atît vremea rea se vă instala Pentru o perioadă mai lungă. Cînd se produce o depresiune barometrică lentă pe timp frumos, în maximum 1-2 ore urmează furtună.

Temperatura nu mai oscilează în decursul a 24 de ore, nu scade în timpul nopţii, iar uneori devine înăbuşitoare.

Norii sînt izolaţi, denşi; seara se menţin deasupra unor piscuri solitare. Aerul devine -transparent şi obiectele se vad mai clar.

Iată cum se pot face previziuni folosind poziţia, mişcarea şi grosimea stratului de nori:

• Dacă cerul se acoperă rapid cu o pînză subţire de nori prin care se mai zăreşte soarele sau luna, ploaia poate să înceapă în mai puţin de 24 de ore.
• Cînd cerul este acoperit de nori cenuşii, iar sub aceştia apar nori mici, negricios!, care se deplasează în direcţia contrară vîntului, putem aprecia că pînă la începerea ploii mai sînt doar cîteva ore sau chiar minute.
• Dacă norii vin dintr-o direcţie şi vîntul la sol bate din direcţie opusă, vremea se strică repede.
• Furtunile sau vijeliile din după-amiezile de vară sînt anunţate de nori scămoşaţi împrăştiaţi pe cer, alungiţi ca nişte turnuleţe sau rotunjiţi.
• Dacă seara păturile de ceaţă sau norii, în loc să coboare la vale, urcă spre creste, în ziuă următoare va ploua.
• Dacă norii sînt coloraţi pe margine în roşu, verde sau în albastru, se aşteaptă ploi mari.
• Cînd cerul se înnorează brusc din toate părţile şi norii stau parcă nehotărîţi, se apropie furtuna.
• Vîntul. În ceea ce priveşte vîntul se pot stabili următoarele:
• Dacă în dimineţile de vara aerul este cald şi cerul senin, iar vîntul nu bate, în cursul după-amiezii va fi furtuna, iar pe timp de iarnă, spre seară, se va forma ceaţă.
• Dacă vîntul bate la poalele muntelui dintr-o direcţie, iar pe creastă din direcţie opusă, vremea se va strica repede.
• Dacă vremea este rece şi plouă sau ninge, iar vîntul bate dinspre sud, vremea rea se va menţine încă multe zile.
• Dacă se înteţeşte vîntul dispre nord-vest, suflînd violent pe coama muntelui, vremea se va strica în zilele următoare, aducînd vara ploi, iar iarna viscol.
• Înainte de furtună vîntul încetează complet, ca apoi să pornească vijelios în clipa cînd se dezlănţuie furtuna. O data cu el începe şi ploaia torenţială.
• Indicaţii preţioase pot da soarele şi luna:
• Dacă soarele apune într-o vîlvătaie de culoare vişinie sau este înconjurat de un cerc luminos (halou), a doua zi va fi timp ploios.
• Dacă luna este traversată de fîşii de nori la orizont înseamnă că va fi timp ploios. La fel şi dacă este înconjurată de un halou sau o coroană.
• Dacă la răsăritul soarelui cerul are culoarea viorie sau violacee, este semn că va ploua în aceeaşi zi.
• Dacă dimineaţa aerul este pîclos, alburiu şi cald, furtuna este iminentă; cînd la apus soarele se pierde într-o culoare galben deschis, este semn de vînt, iar în galben şters, semn de ploaie.
• Zorile de culoare roşu purpuriu la răsărit indică ploaie.
• Iată şi alte semne care trebuie luate în considerare:
• Mirosul puternic al bălţilor indică apropierea ploilor.
• Dacă în timpul nopţii s-a format ceaţă la munte şi ea nu dispare dimineaţa, este semn că timpul se înrăutăţeşte.
• Dacă se apropie furtuna, roua dimineţii se usucă tîrziu.
• Vizibilitatea redusă, cînd timpul este frumos, se datoreşte vaporilor de apă care încep să se condenseze, prevestind ploaie.
• Dacă sunetele îndepărtate se aud surprinzător de clar înseamnă că în aer sînt mulţi vapori de apă, deci se anunţa vreme ploioasă.
• Înainte de înrăutăţirea vremii plantele şi animalele se comportă astfel:
• Corbii se rotesc în stol grupat, agitat şi croncănesc des; cîinii ciobăneşti părăsesc turma şi fug la stînă; mistreţii, cerbii şi caprele coboară şi se afundă în pădure; vitele se agită, fiind muşcate de insecte; păsările mici se ascund în crăpăturile stîncilor, iar rîndunelele zboară aproape de pămînt; furnicile intră în muşuroaie, albinele se întorc [a urdiniş, porumbeii la cuib; broaştele ies pe mal şi orăcăie, iar peştii sar din apă; insectele se agită şi pişcă mai tare ca de obicei.
• Trifoiul îşi înalţă tulpina; înainte de furtună iarba miroase puternic.

Semnele de îmbunătăţire a timpului

 

Presiunea atmosferică creşte încet şi constant, cu oscilaţii neînsemnate în decurs de 24 de ore.

Temperatura este ridicată în timpul zilei, iar spre seara începe să coboare, se răcoreşte. Pe creste noaptea aerul este mai cald decît în văi.

Norii. Dacă cerul este noros sau ploua, dar la marginea orizontului, în partea de unde vin norii, apare după-amiaza o geană de cer albastru sau de lumină, este semn că vremea se îndreaptă.

Norii albi în formă de baloturi, care apar dimineaţa între orele 9 şi 11 şi dispar spre seară, arată că timpul va fi frumos.

Dacă apar nori înalţi, subţiri şi albi din direcţia nord-est sau în formă de lespezi, cu marginile luminoase, care se destramă în cursul dimineţii, timpul va rămîne frumos.

Vîntul. Dacă dimineaţa cerul este senin, aerul rece, iar vîntul bate uşor, fără a avea o direcţie precisă, vremea va fi frumoasă. Cînd vîntul bate moderat dinspre nord timp de mai multe zile, vremea se va menţine uscată şi în zilele următoare.

Soarele şi luna dau la rîndul lor următoarele indicaţii:

• Dacă soarele apune pe un cer albastru, senin sau trandafiriu, este semn de vreme bună.
• Strălucirea vie a lunii indică timp frumos. Alte semne care nu trebuie neglijate sînt:
• Dacă în timpul nopţii se formează rouă sau brumă, este semn că a doua zi vremea va fi frumoasă.
• Cînd ceaţa uscată miroase a fum, vremea rămîne bună.
• Fumul care se ridică vertical, spre înaltul cerului, înseamnă timp frumos.
• Plantele şi animalele au următoarea comportare:
• Vulturul, pescăruşii, rîndunelele zboară sus, planează în larg: greierii cîntă; liliecii zboară tîrziu după apusul soarelui; ţînţarii zboară în roiuri, iar musculiţele zboară seara drept în sus.
• Plantele îşi deschid florile.
• Observaţiile stabilite trebuie să fie întotdeauna notate.
• În general se reţin următoarele elemente:
• data şi ora observaţiei (este indicat ca acestea să se facă în fiecare zi la aceeaşi oră, pe cît posibil de trei ori pe zi — la orele 7, 13 şi 21);.
• presiunea atmosferică (în milimetri);
• temperatura aerului (în grade);
• vîntul (direcţia şi intensitatea);
• norii (forma, direcţia şi viteza cu care se deplasează);
• precipitaţiile (aspectul şi cantitatea lor);
• alte însemnări;
• prevederea vremii pe baza datelor culese, verificarea ei în ziua următoare.

Dacă observaţiile se fac în timpul unui marş, este bine să se noteze şi locul efectuării lor.

Prin înregistrarea sistematică a elementelor menţionate-mai sus şi prin confruntarea zilnică a observaţiilor făcute se poate însuşi o valoroasă experienţă, care va fi de real folos în acţiunile de luptă duse în teren muntos.