14.11.2010
Traseu: Busteni - Valea Jepilor(jepi mici) - Cab. Caraiman - Cab Piatra Arsa - Valea Urlatorilor(jepi mari) - Busteni
Componenta echipei:
- Bogdan
- Oana
- Toma
Ne doream de mult sa facem aceasta tura si sambata dupa ce am vazut ca vremea este de sfarsit de vara si nu de sfarsit de toamna ne-am hotarat ca Duminica sa incercam sa facem o tura mai lunga. Valea jepilor era un traseu care ne scapase de multe ori din tot felul de motive...
Planul era ca Duminica sa plecam cat mai devreme astfel incat sa ajungem la Busteni inainte sa se crape de ziua. Problema era ca, necunoscand traseul riscam sa pierdem prea mult timp si sa ne prinda intunericul la coborare prin padure.
Asadar am plecat la 4 dimineata din Bucuresti si la 6 eram in Busteni. Mai aveam cam o ora de asteptat pentru ca de abia la 7 se lumina afara, iar la lumina frontalelor nu am vrut sa plecam deoarece niste oameni care erau la ora aceea pe langa telecabina, ne-au spus ca am vazut ursul putin mai devreme mai sus in padure.
Cat am asteptat soarele unii au citit la lumina frontalei pentru testul de marti.
La 7 conform asteptarilor s-a luminat si grupuri de turisti au inceput sa urce pe traseu. Ne-am echipat repede si am pornit si noi pe marcajul CA. La inceput ni s-a parut destul de frig, erau cam 2 grade afara, dar pe masura ca am inceput sa urcam ne-am incalzit.
Am incept urcusul pieptis pe langa conducta de apa si dupa 20 -30 de minute am ajuns pe o poteca care mergea de-a coasta, de unde se observa in partea dreapta cascadele formate de izvoarele din valea Spumoasa, iar mai sus peretii vaii Jepilor
Unul din stalpii telecabinei Busteni - Babele
Imediat ajungem la prima portiune prevazuta cu cablu de asigurare, unde poteca este sapata in stanca. Trecerea nu este periculoasa, dar ca toate portiunile expuse (chiar si cele cu lanturi de asigurare) necesita atentie.
Dupa aceasta trecere, putin mai sus ni se ofera o vedere asupra vaii Jepilor si a locului in care va trebui sa ajungem.
Valea Jepilor
O privire catre locul in care trebuia sa ajungem, undeva mai sus de stalpul de telecabina
Poteca traverseaza in firul Vaii Jepilor si merge de-a coasta pe fata Caraimanului
Dupa aproximativ 1 ora si 30 de minute de la plecare din Busteni ajungem la o portiune a traseului mai abrupta, unde se urca prima data pe stanca. Traseul este prevazut si aici cu cablui noi de siguranta
Privind in jos se vede foarte bine firul vai.
De aici deja am iesit de ceva vreme din padure si spre bucuria noastra sunt din ce in ce mai mult portiuni de urcat pe stanca, dintre care una destul de facila, unde sunt sapate scari in stanca.
Poteca urca in continuare in serpentine pe fata Caraimanului.
De aici trasul urca pronuntat in mare parte pana sus si nu putem decat sa ne bucuram de urcusul pe stanca si de peisajele peretiilor ce se inalta langa noi.
Dupa 10 -15 min ajungem intr-un loc unde poteca marcata, care merge de-a coasta face o mica si brusca serpentina la stanga. Din neatentie si din lipsa unui marcaj in acel loc, noi am continuat o poteca care parea mai mult decat evidenta spre dreapta. Am observat ca nu mai era nici un marcaj pe pietre, dar am crezut ca s-a distrus in timp si ca vom gasi unul mai sus. Am urcat cativa bolovani si apoi am ajuns pe o fata inierbata, puternic inclinata, aproape de peretele vertical de stanca al Caraimanului. Am mai urcat putin si aici pentru ca ni s-a parut ca vedem un marcaj mai sus. Am observat ca desi era o portiune cu iarba, pe acolo erau si pietre mici care plecau cu viteza in jos in momentul in care le atingem. Cum noi eram in sir indian la distanta de cativa metri am avut mare noroc ca cei din spate nu au fost loviti, cateva pietre trecand cu viteza pe langa noi.
Fata puternic inclinata
Ne-am dat seama ca am gresit cu siguranta traseul si ne-am intors cu grija pana la ultimul semn pe care il vazusem si de aici am observat ca poteca o lua in stanga
Ne-am continuat drumul si am ajuns in punctul in care incepe sa se vada orasul Busteni
Trasul continua si ajunge la o noua portiune in care se urca pe stanca mai pronuntat, dupa care poteca, coteste la dreapta
Dupa 3 ore si jumatate de la plecarea din Busteni ajungem la Cabana Caraiman care se observa doar in ultima portiune a traseului.
Ne odihnim putin la cabana, mancam ce avem pe la noi si plecam repede pe poteca marcata PA care se intersecteaza cu autostrada BG ce merge de la Babele la Cab. Piatra Arsa. Pe platou este un soare puternic si o temperatura demna de o zi de vara, insa culorile de aici indica adevaratul anotimp in care ne aflam.
Cab. Caraiman
Monumentul Eroilor
Toamna pe platou
Ne miscam repede pe platou si ajungem la intersectia drumului ce duce in fata catre cota 2000, in dreapta catre cab Piatra Arsa si in stranga catre Busteni prin valea Urlatorilor. Aici in loc sa o luam spre stanga, ne-am incurcat putin din cauza ca nu exista nici un indicator ca sa arate intrarea pe trasul TA, iar pe harta mie mi s-a parut ca traseele nu se intalnesc decat la cabana Piatra Arsa, ori ele se intalnesc mai incolo.
In fine am reusit pana la umra sa nimerim traseul si am continual prin padurea de jnepeni, iar in 15 min am fost la cantonul Jepi
Cantonul Jepi.
Traseul pe aici nu este la fel de abrupt ca Valea Jepilor, dar in partea de sus are cateva lanturi de asigurare.
Intraga vale a Urlatorilor pare mai domoala decat cea pe unde am urcat.
Dupa portiunile cu lanturi drumul intra in padure si coboare in serpentine ce noua ni s-au parut fooarte lungi. Spre sfarsitul traseului TA se intalneste cu PR ce merge la cascada Urlatoarea. Aici am fi preferat sa dam de ursi decat de celelalte specimene.
In final pot spune ca a fost o tura reusita, foarte frumoasa, dar care ne-a obosit un pic.
Valea Jepilor si Valea Urlatorilor nu sunt trasee usoare si le recomand celor care vor sa incerce sa aiba echipament adecvat, in special incaltaminte.
Numai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu